consumare

consumare
1con·su·mà·re
v.tr. FO
1a. logorare, deteriorare per usura: consumare le scarpe, il collo della camicia; l'attrito ha consumato la fune
Sinonimi: corrodere, usurare.
1b. fig., ridurre danneggiando progressivamente: lo studio consuma la vista
Sinonimi: guastare, logorare, rovinare.
1c. fig., ridurre lentamente in pessime condizioni fisiche o morali: la malattia lo ha consumato, la passione mi consuma
Sinonimi: estenuare, logorare, prostrare, sfinire, struggere.
2a. impiegare in un dato uso sostanze, materiali e sim. riducendone la quantità complessiva o esaurendoli: consumare acqua calda, in questa casa si consuma troppa energia elettrica, non consumare tutto lo zucchero, abbiamo già consumato le scorte | di macchine, impianti e sim., utilizzare per il proprio funzionamento: impianto che consuma energia elettrica, quanta benzina consuma la tua auto?
Sinonimi: usare, utilizzare | bruciare.
2b. spendere: ho consumato lo stipendio in visite mediche; dilapidare, dissipare: ha consumato il patrimonio familiare con investimenti sbagliati
Sinonimi: dilapidare, dissipare.
2c. assumere: consumare un pasto al ristorante, consumare molti alcolici | ass., prendere qcs. da mangiare o da bere in locale pubblico: se non consumiamo non possiano trattenerci
2d. fig., trascorrere, impiegare un lasso di tempo in attività faticose o inutili: ha consumato la vita sui libri, ho consumato la mattina in inutili ricerche
Sinonimi: sprecare.
\
VARIANTI: consommare.
DATA: 1Є metà XII sec.
ETIMO: dal lat. consūmĕre, v. anche consumere, con influsso di consummāre "2consumare".
————————
2con·su·mà·re
v.tr. FO
portare a compimento: consumare un sacrificio; consumare un delitto, commetterlo; consumare il matrimonio, renderlo compiuto con il primo atto sessuale
Sinonimi: completare, realizzare.
\
DATA: av. 1250.
ETIMO: lat. consŭmmāre, comp. di con- "assieme, con" e summa "somma, punto finale".

Dizionario Italiano.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • consumare (1) — {{hw}}{{consumare (1)}{{/hw}}A v. tr. 1 Ridurre in cattivo stato con l uso continuo: consumare gli abiti | (est.) Sprecare, sciupare (anche fig.): consumare il tempo inutilmente. 2 Adoperare, usare: consumare l acqua, la luce | Mangiare o bere:… …   Enciclopedia di italiano

  • consumare — CONSUMÁRE1, consumări, s.f. Acţiunea de a consuma1 şi rezultatul ei; consumaţie. – v. consuma1. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  CONSUMÁRE2, consumări, s.f. Acţiunea de a (se) consuma2 şi rezultatul ei; sleire, epuizare; nimicire,… …   Dicționar Român

  • consumare — consumare1 [dal lat. consumĕre ]. ■ v. tr. 1. a. [usare qualcosa fino a esaurirla: c. un vestito ] ▶◀ (ant.) consumere, (non com.) lisare, logorare, sciupare, usurare. b. [usare qualcosa fino al suo esaurimento: c. le sigarette ; c. il… …   Enciclopedia Italiana

  • consumare — consuma/re (1) A v. tr. 1. logorare, sciupare, corrodere, rodere, rosicchiare, erodere, incidere, limare, intaccare, guastare, rovinare, distruggere □ finire, esaurire □ (il fisico) stremare, ardere (fig.), divorare (fig.), struggere (lett.) □ ( …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • strjsc — consumare, logorare, distruggere lentamente …   Dizionario Materano

  • mangiare — 1man·già·re v.tr. FO 1. ingerire alimenti solidi o semisolidi masticandoli e deglutendoli: mangiare pane e formaggio, mangi poca verdura, abbiamo mangiato una torta squisita, il medico mi ha proibito di mangiare fritti | ass., consumare cibo:… …   Dizionario italiano

  • logorare — [lat. lucrari guadagnare, risparmiare , e quindi consumare fino all estremo per risparmiare ] (io lógoro, ecc.). ■ v. tr. 1. [far diventare inservibile un oggetto a poco a poco, per lungo o cattivo uso: l. i polsini della camicia ] ▶◀ (non com.)… …   Enciclopedia Italiana

  • autofagie — AUTOFAGÍE, autofagii, s.f. (med.) Consumare a propriilor ţesuturi de către un organism supus inaniţiei. [pr.: a u ] – Din fr. autophagie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  autofagíe (sil. a u ) g. d. art. autofagíei Trimis de… …   Dicționar Român

  • consumaţie — CONSUMÁŢIE, consumaţii, s.f. 1. Faptul de a consuma1. ♢ expr. A da (un produs) în consumaţie = a pune (un produs) la dispoziţia publicului. 2. Totalitatea alimentelor pe care le consumă cineva într un local public. [var.: (înv.) consumaţiúne… …   Dicționar Român

  • polifagie — POLIFAGÍE s.f. 1. Formă de nutriţie în care intră hrană variată, aparţinând mai multor tipuri biologice; spec. proprietate a unor paraziţi de a ataca vieţuitoarele gazdă din specii şi din familii diferite. 2. Simptom caracteristic diabetului… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”